Cătățile shi monumentele Dobrogei

Tomis a fost întemeiat di milesieni tu secolu al VI-lea î.Hr., ca punct di schimb între lumea greceascã shi triburile getice. Sub romani a devenit metropola Pontului Stângu, capitala comunitãții ossãurilor grecești di la Marea Neagrã, iar aici și-a trãit poetu Ovidius exilu, între anii 8 shi 17 d.Hr. Ossãu a prosperat ca mare port di tranzit: Edificiulu Roman cu Mozaic, cu terasele lui cã coborau spre port, e mãrturia aistã bogãție. Tu secolu al VI-lea a fost redenumit Constantiana, tu cinstea surorii împãratului Constantin cel Mare, nume di care vine Constanța di azi. E singura cãtate anticã a Dobrogei cã nu a fost niciodată pãrãsitã.

Callatis a fost întemeiat la sfârșitu secolului al VI-lea î.Hr. di coloniști dorieni veniți di la Heracleea Ponticã, pi locu unei așezãri getice maj vechi. Spre deosebire di vecinele ei comerciale, cãtatea s-a îmbogãțit di la agriculturã: grâulu di Callatis era vestit tu toată lumea greceascã. Ossãu a încheiat printre primele un tratat di alianțã cu Roma, pãstrat parțial pânã azi. Tu 1959, aici s-a descoperit un mormânt elenistic tu care defunctu fusese îngropat cu un sul di papirus, singuru gãsit vreodată tu România. Peste cãtatea anticã s-a ridicat Mangalia di azi, iar zidurile ei s-vãdz tu plin centru, printre hoteluri.

Argamum, numit di greci Orgame, e prima așezare pi teritoriulu di azi al României pomenitã tu-un izvor scris: geograful Hecateu di Milet o menționeazã încã di la secolu al VI-lea î.Hr. Ossãu a fost întemeiat tu secolu al VII-lea î.Hr. pi falezele capului Doloșman, deasupra unui golf marin cã avea sã devinã, mult maj târziu, laguna Razim. Tu necropola lui s-a descoperit cel maj vechi mormânt grecesc cunoscut di la bazinu vestic al Mãrii Negre. Cãtatea a trãit pânã tu secolu al VII-lea d.Hr., trecând prin epocile greceascã, romanã shi bizantinã, shi a lãsat tu urmã bazilici paleocreștine shi ziduri cã s-opresc tu buza falezei.

Numele Capidava înseamnã, tu limba geților, „așezarea di la cotiturã": aici era unu di marile vaduri ale Dunãrii, folosit cu mult înainte di venirea romanilor. Castrulu a fost ridicat tu epoca lui Traian di soldații legiunilor V Macedonica shi XI Claudia, ca verigã a limesului dunãrean. Distrusã di goți tu secolu al III-lea, cãtatea a fost refãcutã shi a trãit o a doua viațã tu epoca bizantinã, cãnd tu secolu al X-lea aici s-a dezvoltat o așezare înfloritoare. Sfârșitu a venit tu secolu al XI-lea, sub loviturile pecenegilor. Zidurile masive, cu turnuri shi poartã, au fost restaurate shi dominã shi azi fluviulu.

Carsium a fost ridicat tu anu 103, di porunca lui Traian, pi stâncile di calcar cã dominã Dunãrea la Hârșova, unu di puținele locuri unde fluviulu poate fi trecut ușor. Aici a staționat ala II Hispanorum, unitate di cavalerie cã patrula vadul. Poziția era atât di valoroasã încât fortificația nu a murit odatã cu Roma: bizantinii au refãcut-o, apoi otomanii au ridicat peste ea o cãtate nouã, cã a jucat un rol important tu rãzboaiele ruso-turce. Zidurile otomane au fost demolate tu 1829, la cererea Rusiei, prin tratatu di la Adrianopol. Sub ele, arheologii dezvelesc shi azi straturile suprapuse a aproape douã mii di anji di fortificații.

La Isaccea, Dunãrea are cel maj important vad di nordu Dobrogei, folosit di armate întregi di-a lungu istoriei: pi aici s-spune cã ar fi trecut perșii lui Darius tu campania contra sciților, iar maj târziu goții, slavii shi cnejii kieveni. Romanii au înțeles valoarea locului shi au fãcut di Noviodunum baza flotei dunãrene, Classis Flavia Moesica, ridicând ossãu la rang di municipium. Cãtatea a fost distrusã shi refãcutã di nenumãrate ori, dar a rãmas locuitã aproape fãrã întrerupere, prin epoca bizantinã shi cea otomanã, pânã tu ossãu Isaccea di azi. E unu di cele maj longevive puncte fortificate di pi Dunãre.

Halmyris era ultima cãtate romanã di pi brațu Sfântu Gheorghe, ridicatã acolo unde, tu antichitate, Dunãrea își vãrsa apele tu mare: azi linia țărmului s-a mutat cu kilometri buni spre est. Fortificația a funcționat di la secolu I pânã tu secolu al VII-lea, ca port militar shi punct vamal. Tu anu 290, aici au fost uciși preotu Epictet shi tânãrul Astion, cei maj vechi martiri creștini atestați documentar pi teritoriulu României. Tu 2001, arheologii au descoperit tu cripta bazilicii osemintele celor doi, o descoperire excepționalã cã a transformat situ tu loc di pelerinaj. Lângã ruine s-a ridicat o mãnãstire cã le poartã hramu.

Dinogetia a fost ridicatã pi o insulã stâncoasã di la mlaștinile Dunãrii, la cotu unde fluviulu își schimbã direcția spre est, față tu față cu Galațiul di azi. Fortificația romanã târzie, construitã tu epoca lui Dioclețian, avea ziduri groase cu 14 turnuri tu formã di potcoavã, pãstrate pi alocuri pânã la 3 metri înãlțime. Dupã secole di tãcere, cãtatea a renãscut tu epoca bizantinã, între secolele X shi XII, cãnd între ziduri s-a înghesuit o așezare întreagã di bordeie. Di la aistã perioadã provin o bisericuțã di cãrãmidã, printre cele maj vechi di România, shi una di cele maj bogate colecții di obiecte medievale timpurii di țarã.

Ulmetum, „locu cu ulmi", a fost o așezare ruralã romanã ridicatã la rãscrucea drumurilor cã legau Dunãrea di porturile Mãrii Negre, tu plinã stepã dobrogeanã. Spre deosebire di cãtãțile di pi fluviu sau di pi litoral, Ulmetum aratã cum trãiau agricultorii shi crescãtorii di vite ai provinciei. Cãtatea a fost refãcutã tu epoca lui Justinian, tu secolu al VI-lea, cãnd imperiulu își întãrea ultima oarã granițele, shi a pierit curând dupã aceea, sub valurile avaro-slave. A fost primu mare șantier arheologic al lui Vasile Pârvan, cã a sãpat aici între 1911 shi 1914, punând bazele școlii românești di arheologie.

Troesmis a fost una di fortificațiile romane di pi malu dunãrean di nordu Dobrogei, ridicatã ti a controla traficul fluvial shi vadurile di zonã. Castrulu a funcționat di la secolu I pânã tu secolele IV-VI, trecând prin refaceri bizantine. Sãpãturile arheologice au scos la luminã ziduri di incintã, turnuri, edificii interioare shi inscripții cã atestã prezența legiunilor shi a cohortelor auxiliare. Azi, ruinele sãnt parțial consolidate shi vizibile di lângã drumu spre Turcoaia.

Aegyssus (sau Aegissus) a fost așezarea anticã di la cotu Dunãrii unde azi se aflã Tulcea. Geții o foloseau ca punct di trecere a fluviului; romanii au fortificat-o shi au integrat-o tu sistemu defensiv dunãrean. Ossãu a prosperat ca port fluvial shi ca poartã spre Delta Dunãrii, menționat di geografi antici. Vestigiile - ziduri, edificii, ceramicã - ies la luminã la sãpãturile di tu centrulu tulcean. Tulcea medievalã shi modernã s-a construit deasupra, la fel ca Tomis sub Constanța: cãtatea nu a murit, s-a transformat.

Arrubium a fost castrulu roman di la Măcin, staționare a coortelor di cavalerie shi infanterie auxiliarã pi limes-ul dunãrean. Ridicat tu secolu I, castrulu a controlat traficul fluvial shi rutier spre interioru Dobrogei, la poalele masivului Măcin. A trecut prin faze romane, romano-bizantine shi bizantine târzii, fiind distrus shi refãcut di maj multe ori. Ruinele - fundații di ziduri, porți, edificii - s-aflã tu ossãu Măcin, lângã malu Dunãrii shi ferry-ul spre Brăila.

Sacidava (sau Sacidava di pi platou) a fost o fortificație romanã târzie, ridicatã pi un platou di loess di deasupra Dunăreni, pi ruta cã lega limes-ul dunãrean di interioru stepei. Castrulu a funcționat tu secolele II-IV, fiind parte di ultimu sistem defensiv roman di Dobrogea înainte di migrațiile slavo-avare. Sãpãturile au revelat ziduri di piatrã shi chirpici, turnuri, edificii interioare shi un tumul getic anterior fortificației romane. Ruinele s-vãdz pi dealu di deasupra satului.