Culturã
Legende shi glosar
Dobrogea-i plinã di cuvinte cã nu s-traduc diodată shi di povești cã s-au lipit di locuri. Le ținem ca glosar di teren shi ca legendã - nu ca fapt verificat di muzeu. Undi o poveste-i numai poveste, o spunem așa cum-i.
Cuvinte cã s-aude
Geamie - moschee. Mahala - cartier. Liman - lagunã. Storceac - ciorbã di pește. Grind - fâșie di uscat tu Deltã. Japșã - ochi di apã. Lotcã - barca localã. Sarica - nume di vie shi di loc. Bujor - aoa, adesea, speciile di stepã, nu di grãdinã.
- braț - ramură mare a Dunării
- canal - cale săpată sau naturală, mai îngustă
- milă - măsură de distanță pe apă, în Deltă se aude des
- extrasenzon - cuvântul nostru de după 15 septembrie, pe uscat
Glykon shi Tomis
Șarpele Glykon e piesã di muzeu shi dovadã cã Tomisul roman avea culte proprii, nu numai un templu generic. E fapt arheologic. Povestea cã „bântuie” e folklore di ghid, nu di vitrinã.
Ovidiu, din nou
Exilu e istorie literarã. Legendele cã poetu ar fi îngropat aoa, acolo sãu dincolo țin di turismu di secolu XIX. Piața-i poartã numele; mormântu sigur nu-i un pin di pi harta noastrã.
Balauri, faruri, ape
Balauru dobrogean, farurile cã „chemã” furtuna, izvoarele cã tãmãduiesc - le gãsești shi la Curiozitãți. Le spunem ca legende. Nu trimitem pi nimeni noaptea pi un dig ca sã verifice.
Sari Saltuk
La Babadag, türbea leagã un sfânt islamizat di un strat di legendã ma vechi. S-viziteazã ca lãcaș, cu etichetã, nu ca decor di selfie. Ghidu di geamii shi cel di o dzã tu Babadag țin restu.
Cum le folosim
O legendã deschide o conversație pi falezã. Un fapt di muzeu închide o fișã. Nu le amestecãm tu aceeași propoziție ca shi cã ar avea aceeași greutate.