Practic
Registru: sat, muzeu, avertisment
O pagină de sat nu vorbește ca o fișă de muzeu. Un avertisment de polei nu vorbește ca o notă de comunitate. Registrul e regula de scriere, nu un stil „frumos”.
Voce de sat
Numele locului, ce e vizitabil de pe drum, ce e interzis fără să ridicăm degetul. Fără folclor inventat. Fără „descoperă magia”. Dacă nu știm programul, scriem că nu știm.
Voce de muzeu
Săli, timp, etaj, sursă. Programul e al fișei, cu data verificării. Nu completăm un interval ca să iasă o zi plină. MINAC și Tropaeum au deja ghiduri de vizită; nu le rescriem aici.
Voce de avertisment
O frază, un verb la imperativ, o ieșire. „Nu coborî pe stabilopozi.” „Nu te sprijini de balustradă.” Fără metaforă. Fără „povestea gheții”.
De ce contează
Un sat lipovean citit pe voce de broșură sună a spectacol. Un polei citit pe voce de muzeu sună a glumă. Dacă o pagină amestecă cele trei, o semnalăm la redacție, nu o „înfrumusețăm”.