Patrimoniu
Borna de hotar, doar dacă se vede de pe drum
O bornă miliară romană marca milele pe un drum. În Scythia Minor, provincia care acoperea Dobrogea, astfel de pietre au fost găsite de-a lungul limesului dunărean și al drumurilor spre mare. Aproape toate sunt piese de muzeu sau de șantier, nu stâlpi la care oprești pe acostament.
Ce s-a găsit, și unde nu stă acum
Piese publicate provin, între alte puncte, de la Capidava, Carsium (Hârșova), Arrubium (Măcin), Dinogetia (Garvăn), Tomis, Callatis și de lângă Tropaeum Traiani. O bornă din anii 317–324, din vremea lui Constantin și Licinius, a fost scoasă din aluviunile Dunării la Noviodunum, lângă Isaccea, de arheologii de la Institutul de Cercetări Eco-Muzeale din Tulcea. A fost în mâl, nu în picioare lângă șosea. Nu îi publicăm un punct pe hartă.
Unde o vezi fără să intri pe un teren
Locul public este vitrina muzeului, când piesa e expusă: Muzeul de Istorie Națională și Arheologie din Constanța sau muzeul din Tulcea. Programul e cel scris pe fișa muzeului. O piatră dintr-o curte, dintr-un lan sau de pe un șantier nu e oprire turistică.
Borna de hotar a satului
Asta e alt obiect: o piatră sau un stâlp care marca limita unei moșii sau a unui sat, nu mila romană. O menționăm doar dacă se vede de pe un drum public și avem descrierea în cuvinte, nu un GPS. Nu inventăm borne. Lista de aici e goală până apare una verificată. Frontiera de stat, spre Bulgaria sau spre Ucraina, nu e un punct de fotografiat.
Cum ajunge una pe pagină
Prin corectorul de sat: numele drumului, ce indicator e lângă ea, dacă se vede fără să cobori de pe acostament. Fără coordonate și fără „în spatele curții”.